Scrisoare catre S

Hmm..imi vine sa rad,sincer de penibilul si banalitatea situatiei ce uneori pare sa ia proportii mult mai mari decat ar fi necesar. Acum nu vad nimic special,as putea spune chiar ca e un spectacol plictisitor,cu actori ce parca ar fi uitat de ce se afla pe scena…
Nu, nu a fost ceva real si cu atat mai putin concret.Trebuie sa recunosc si acum o recunosc si fata de mine:ai fost frantura dupa care am alergat atata timp,omitand cu desavarsire esentialul.Am facut lucrul de care tot am incercat sa ma feresc.
Si cand am dat fata in fata cu ceea ce credeam euca am obtinut,m-am speriat.Am dat inapoi.Nu pentru asta luptasem.M-am aruncat in gol de bunavoie,uitand de franghia ce trebuia sa ma opreasca din cadere.Si am cazut.Si da,doare.
Acum nu stiu ce doare mai mult,faptul ca ma cazut sau ca am cazut aiurea?faptul canu era ceea ce visasem,ca ma inselasem, sau ca s-a terminat inainte de a fi inceput?
Da,acum inteleg ce desavarsire ideea fericirii iluzorii.
Dar,draga S trebuie sa iti multumesc ca ai fost pentru mine sursa emotiilor,a unei bucurii efemere, ca in final mi-ai aruncat in fata naivitatea ce ma caracterizeaza,ca m-ai facut sa vad cat de repede m-am aprins si ce usor m-am transformat in cenusa,fara ca macar sa fi ars pentru o finalitate concreta…
merci inca o data…a si da!gata am inteles….s-a terminat..:)