Da…e intr-adevar ciudat…sa ai in fata lucrul pe care ti l-ai dorit atat de mult si care pare ca deodata isi pierde tot farmecul…ai ajuns la el si brusc intelegi ca nu e asa cum il vedeai…da…era doar o iluzie,era doar o frantura ceea ce ai reusit sa surprinzi si ceea ce mai apoi te-a pasionat…si mai apoi dezamagirea…sa afli ca ceea ce ai visat e cu totul altfel…sa te desprinzi asa de repede de un vis e uneori destul de dureros…poate ar trebui sa nu ne mai agatam orbeste de toate franturile…poate mai inainte sa ne facem sperante ar trebui sa privim mai putin la frantura ce ne-a furat si mai atent la intreg…sau poate ca ceea ce ne atrage e chiar lupta pentru a ajunge la ceea ce credem ca vrem…o data obtinut…isi pierde farmecul,stralucirea,tot ceea ce ne-a atras..sau mai bine zis am castigat lupta,cu noi, cu ceilalti…si departe de a simti satisfactia corespunzatoare ne simtim dezamagiti…de ce nu e atat de maret pe cat lupta pe care eu am dus-o?oare nu e si asta tot o parte a mandriei omului?…sa fim seriosi pe toti ii putem auzi spunandu-si ca merita ceva mai bun…se poate vorbi deci de o iubire de sine evidenta…pentru fiecare dintre noi[ori cat am incerca sa negam]cea mai importanta persoana este “EU” si atunci poate ar trebui sa nu ne mai mire dezamagirea pe care o simtim,poate daca am fi mai modesti ar trebui intai sa vedem cat de mult le oferim noi celor din jur si mai apoi sa avem pretentia sa primim atat de mult….si totusi de cand un zambet, o imbratisare,un cuvant cald simbolizeaza atat de multul de care avem nevoie pentru a fi fericiti…?!